Data ultimei actualizari:
01 aprilie 2017

Turism

Agroturism

poza

Poate că în bună măsură viitorul acestei zone, în condiţiile aderării ţării noastre la Uniunea Europeană, este legat de o producţie ecologică agricolă, horticolă şi animalieră, dar şi a turismului cu variantele sale posibile aici, de odihnă, montan şi istoric, cel mai adesea o combinaţie între ele.

Evident, o gospodărie ţărănească poate primi un număr mai restrâns de persoane, dar perspectivele dezvoltării unora dintre ele ca gospodării turistice sunt mari. În cele două sate de „mărgineni”, Stânişoara şi Strugari, doar câte 2-3 gospodării au asemenea posibilităţi, aprovizionarea lor cu unele produse fiind mai dificilă, în lipsa drumurilor, doar pe poteci cu desagii pe tarniţele cailor, putând primi un număr mai mic de turişti. Cu adevărat pensiuni există, doar câteva, în satele de pe râu.

Ca unităţi turistice mai bine organizate sunt Cabana turistică de la Costeşti şi Complexul taberelor şcolare din aceeaşi localitate, aceasta din urmă deservind, aşa cum îi dezvăluie numele, unităţile şcolare de sub egida ministerului de resort.

În casele gospodarilor turiştii îşi vor găsi tihna acestor locuri minunate, cu o climă sănătoasă şi o hrană preparată din alimente cu adevărat ecologice, iar la pensiuni şi cabane, această variantă este completată cu diversitatea meniurilor oricăror localuri care se respectă.

Turiştii iubitori de drumeţii montane pot găsi, la nevoie, adăpost şi hrană specifică la stânele de prin munţii Rudele, Meleea, Muncel, Şteaua Mică, Şteaua Mare, Godeanu, Scârna, Şinca, Bătrâna, Rodina, Comărnicel, Titianu, pe unde are comuna noastră pajişti alpine destinate păşunatului unui mare număr de animale.

Ce anume pot să vadă turiştii interesaţi în comuna noastră, în afara peisajelor naturale de un farmec aparte? Enumerăm câteva mai reprezentative. În Buciumi: moara veche de apă şi biserica; Orăştioara de Sus: ruinele castrului roman, biserica, monumentul <Crucea Horeştilor>; Ludeşti: biserica, moara de apă (Gavriloiu); Costeşti: cetatea dacică de pe Cetăţuia Înaltă, biserica, Complexul taberelor şcolare, cabana turistică, bisericuţa amenajată de regretatul artizan Samoilă Zgăvârdean şi soţia acestuia, Maria, talentata creatoare de poezie populară, de un lirism aparte; Ocolişul Mic, dar şi Cetatea de la Blidaru, din apropiere, biserica şi şcoala; Grădiştea Muncelului: cetatea şi templele de la Sarmizegetusa Regia, cetatea de la Feţele Albe, biserica ortodoxă, moara de apă din apropierea şcolii, zona carstică de la Vârtoape cu renumita peşteră verticală de la Capul Pietrei, la fel de renumita Peştera Bodi, având intrarea la mijlocul unui perete înalt de vreo 40 m, precum şi brâul de stânci ce înconjoară în trei părţi zona Vârtoapelor, mai înalt spre partea de Vest, motiv pentru care muntele poartă şi numele de Cununa.

Dar, în afara acestor obiective construite sau amenajate de oameni, care au fost în speţă strămoşii noştri Daci, de un farmec aparte sunt munţii amintiţi mai sus, legaţi de culmi prelungi cunoscute din vechime ca „drumuri ale oilor”. Aceşti munţi şi culmi, având înălţimi între 1.500-2.000 m, de pe culmile cărora se văd spre Nord, în frumoase peisaje, unele sate de pe Valea Mureşului, oraşul Orăştie şi mai spre Nord, Alba Iulia, iar peste Mureş, crestele întunecate ale Munţilor Apuseni. Spre Sud Parângul, spre Est Munţii Codrului, iar spre Sud-Vest semeţele piscuri ale Munţilor Retezat, cel mai adesea acoperite cu zăpadă.

Colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa, capitală a Daciei romane fondată de împăratul Traian în secolul al II-lea imediat după cucerirea Daciei de către romani este situată în comuna Sarmizegetusa, unul dintre acele locuri unde trecătorul păşeşte pe istorie. Complexul arheologic oferă vizitatorilor vestigii romane: amfiteatrul, palatul augustalilor, forul, templele unor divinităţi.

Vestigiile descoperite confirmă faptul că aşezarea a continuat să existe şi după abandonarea provinciei Dacia de către romani (271/275) până în cursul secolului IV. Vizitatorii pot urmări zidurile amfiteatrului de formă eliptică, precum şi traseul canalului de scurgere din interiorul arenei. În partea de sud - vest a amfiteatrului se află un complex de sanctuare închinat diverşilor zei şi o basilică. În partea de nord a complexului arheologic, vizitatorii pot vedea fostul palat al augustalilor, forumul şi sediul procuratorului financiar.

În nord - vestul coloniei Ulpia, pe partea opusă a DN 68 există un muzeu arheologic al fostei colonii în care sunt expuse obiecte aparţinând coloniei: monede, pietre de mormânt, stele şi altare funerare, inscripţii, statuile votive ale lui Iupiter şi Higeea, reliefuri ale Cavalerului Trac, ale Dianei, ale Cavalerilor Danubieni, capete de statui de bronz, busturi ale lui Marte, Minerva, medalioane, fibule, mozaicuri, obiecte de argint şi bronz, ceramică, sticlărie, precum şi capul unei statui de bronz reprezentând pe împăratul Traian.

Muzeul, inaugurat la 9 august 1982, are o expoziţie permanentă ce ocupă patru săli la parter şi cinci săli la etaj. La parter mai există o sală care e destinată expoziţiilor temporare. Câteva piese sunt expuse şi în curtea şi cerdacul muzeului. Multe dintre piesele descoperite la Ulpia Traiana sunt expuse în muzee sau colecţii din ţară: Muzeul Naţional de istorie din Bucureşti, Muzeul de istorie al Transilvaniei Cluj Napoca, Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Brukenthal Sibiu etc. De asemeni pentru vizitatori există o parcare şi un mic local unde se pot servi mîncăruri tradiţionale haţegane.

Ca posibilităţi de cazare poate fi folosită fie zona din jurul coloniei, unde poate fi amplasat foarte uşor un cort, sau satul unde se practică deja turismul rural. Turistul care se hotărăşte să popsească trei zile la Sarmizegetusa are de văzut nu numai oraşul antic ci şi Cetatea Colţ, Cetatea Mălăieşti, Biserica din Densuş, Biserica din Strei ca şi Cetatea de la Haţeg.
Zona este de o frumuseţe deosebită având în vedere că totul este înconjurat de pădure , si din toate punctele de vedere este o zonă ecologică, oamenii practicând o agricultură ecologică intr-un procent de 100% .
Este de asemenea o zonă cu bogat potenţial turistic datorită istoriei acestor locuri.
Există pe raza comunei 4 pensiuni agro-turistice iar populaţia este interesată din ce în ce mai mult de posibilitatea dezvoltării unor afaceri în acest sens avand in vedere potentialul turistic al zonei.
Se doreşte înfiinţarea unor trasee turistice şi forestiere pentru a ajuta la dezvoltarea turismului şi pentru ca iubitorii pădurilor să poată admira frumuseţea acestora.

Turism si obiective turistice

poza

Trasee turistice

Prezentăm câteva trasee pentru amatorii de turism montan şi istoric. Cel mai important traseu ce duce la Complexul arheologic de la Dealul Grădiştei, urmează cursul râului, deci are următoarele repere:

Orăştioara de Sus – Ludeşti – Costeşti – Grădiştea Muncelului – Sarmizegetusa Regia.

Marcaj: pătrat alb cu o cruce roşie înscrisă; table cu săgeţi indicatoare spre Sarmizegetusa Regia, la fiecare intersecţie;

Durata: 12 ore;

Distanţa: 32 km;

Se poate merge pe jos sau cu camioanele-platformă ce transportă lemne, până la Valea Albă sau până la Cabana Tâmpu. Până la Costeşti se poate ajunge cu autobuzele Întreprinderii de Transport Hunedoara ce vin de la Orăştie din oră în oră.

De la baza Dealului Grădiştei unde se întâlnesc Valea Godeanului cu Valea Albă pot fi urmate 2 variante spre a urca până la cetate şi complexul de temple:

a). Pe Valea Albă, aproximativ 1,5 km, unde se desprinde în dreapta un drum ce urcă în serpentine până la cetate. Jos, în vale, este o tablă indicatoare. La Sarmizegetusa Regia se ajunge din acel punct în aproximativ 30 de minute pe jos.

b). Pe Valea Godeanului, urcând până la Cabana Tâmpul (şi Microcentrala din apropiere), la aproximativ 200 m Sud, un indicator spre stânga conduce la o potecă ce urcă perpendicular pe coasta muntelui, în serpentine scurte până la complexul de temple de pe platforma din partea sudică a zidului cetăţii. Acolo, un panou mare prezintă întreg complexul arheologic: cetate, porţi, drumul din dale de piatră, zidurile, diferite obiective din interior, apoi în platforma amintită, rămăşiţele acelor temple, pe care le redăm şi în imagine. În afara celor consemnate pe panou, pe partea de sud-vest a complexului un număr de terase legate între ele prin căi de comunicaţie au purtat pe ele o amplă aşezare civilă.

c). Din Valea Albă, de la intersecţia cu drumul ce urcă în serpentine spre Sarmizegetusa Regia, urmând drumul forestier pe firul apei, după aproximativ 400 m, o ramificaţie evoluează spre stânga, trecând peste un pod de beton peste Valea Albă şi urcă în serpentine largi coasta Muncelului. În partea mediană a acestei coaste, o placă de tablă indică spre stânga cetatea Feţele Albe, despre care susţin specialiştii că ar fi avut rol militar, dar numeroasele urme materiale ce se ivesc pe poteci şi „şesuri” în preajma ruinelor cetăţii par a indica şi prezenţa unor aşezări civile.

Complexul arheologic Sarmizegetusa Regia este administrat de Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, ca, de altfel şi celelalte cetăţi din preajmă, având aici un angajat (paznic), iar cercetările arheologice se desfăşoară sub egida ştiinţifică a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. De mai mulţi ani conducătorul colectivului de arheologi este reputatul istoric Prof.univ.dr. Ioan Glodariu.

În perspectivă se impune organizarea unui Complex Arheologic Naţional care să cuprindă întreaga arie a cetăţilor şi teraselor ce au fost aşezări antice şi deschiderea unor cercetări arheologice de mare anvergură pentru a pune în valoare ştiinţifică şi culturală acest imens depozit arheologic, lăsat în ultimii 17 ani la îndemâna căutătorilor de comori care au provocat mari daune patrimoniului naţional prin distrugerea sau abandonarea pieselor care nu erau confecţionate din metale nobile.

Costeşti – Cetatea Blidaru – Târsa – Prihodişte – Alunu – Cetatea Piatra Roşie – Alunu – Prihodişte – Poiana Omului – Muntele Rudele – Muntele Meleea – Plaiul Şes – Munţii Şteaua Mare şi Mică – Muntele Scârna – Curmătura Lupilor (Godeanu) – Sarmizegetusa Regia – Cetatea Feţele Albe – Grădiştea Muncelului – Costeşti

Durata: 3 zile;

Distanţa: 62 km.

Este un traseu accesibil persoanelor cu o condiţie fizică bună, recomandabil elevilor, studenţilor şi în general iubitorilor istoriei vechii Dacii. Turiştii care au baza de odihnă la Costeşti pot aborda cu uşurinţă acest traseu, chiar dacă este relativ lung, pentru că el nu presupune decât trei urcuşuri ce nu solicită mai mult de o oră fiecare. Pornind de la Costeşti, de lângă Tabăra şcolară, pe drumul forestier ce evoluează spre Sud-Vest pe Valea Faeragului, urmând ramificaţia spre stânga, unde se găseşte o tablă indicatoare a potecii ce urcă spre ruinele cetăţii Blidaru, situată pe culmea muntelui cu acelaşi nume. Un nou panou oferă vizitatorului informaţii despre cele două corpuri ale cetăţii. Există şi un popas turistic unde se poate face o scurtă oprire. Traseul urmează culmea prelungă a muntelui, drumul trecând spre Sud printre gospodăriile răsfirate ale satului Târsa, iar după vreo 2 km se ajunge într-un alt sat de munte, Prihodişte, cu gospodării risipite atât pe plai cât şi pe poienile de pe coasta nordică ce coboară până în Valea Grădiştei. De aici, pentru a ajunge la Cetatea Piatra Roşie, traseul urmează un drum ce coteşte uşor spre dreapta până în alt sătuţ de munte, Alunu, de unde, o potecă spre Sud-Est conduce la cetatea situată pe un piemont mai abrupt spre Sud-Vest, dar accesibil dinspre Nord-Est. După vizitarea cetăţii este recomandabilă o revenire în Prihodişte, unde sunt suficiente locuri pentru a întinde câteva corturi, dar şi gospodării care primesc turişti, iar o noapte de odihnă este binevenită pentru a urma traseul, tot pe culmea munţilor, spre Sud, pe vechiul „drum al oilor”, pe unde urcă primăvara multe turme spre munţii mai înalţi şi coboară toamna. Traseul de urmat din Prihodişte este Poiana Omului, tot pe drum de culme prin poieni şi păduri de brad pe lângă culmea Chicera Izvorului, cu uşoare urcuşuri şi coborâşuri mai întâi uşor spre stânga, apoi la fel spre dreapta unde este o poiană mai amplă cu câteva sălaşe risipite pe ea, este muntele Porumbelul Mare. De aici drumul evoluează uşor spre stânga, coborând printr-o pădure amplă de brad din care exact pe culmea muntelui se deschide o poiană prelungă cu o răscruce de drumuri, în dreapta spre Boşorod (spre Vest), iar în stânga spre Grădişte. Largă de 100-200 m, această poiană prelungă, flancată de păduri şi de o parte şi de alta, este străbătută pe partea ei dreaptă de drumul nostru, care de la intersecţia amintită urcă spre culmea Muntelui Rudele, unde se deschide un plai mai amplu. În dreapta, pe o chică a plaiului se văd acareturile stânii lui Dumitru Andreşoi, construcţii relativ noi unde vărează o turmă de vreo 500 de oi mânzări. Turiştii pot face aici un popas şi îşi pot procura alimente tradiţionale de la stână la preţuri foarte accesibile, mai ales că după drumul de la Prihodişte până aici se apropie ora prânzului. După un scurt popas, drumul este reluat spre următoarea staţie.

Calea urmează tot pe culme, prin poieni mirifice şi păduri de brad, urcând şi coborând uşor spre stânga, spre Sud-Est, trecând pe lângă vaste zone pline, vara, de zmeuriş şi flori roşii de brisacău. Este Raiul albinelor dar şi al familiilor lui Moş Martin.

După aproximativ 2 ore şi jumătate drumul coboară în pantă accentuată din pădurea de brad, care se răreşte până în golul de munte, un plai prelung ce se lărgeşte spre dreapta până la o lizieră sinuoasă de brad. Chiar în mijlocul plaiului, un pâlc de brădet mai tânăr marchează locul unde cu cincizeci de ani în urmă era cabana turistică de pe Muntele Meleea, căutată de liceenii din Haţeg, iubitori de excursii montane. Acum doar forma pătrată a acelui crâng sugerează o îngrăditură, o „grădişte”. În prezent, în proximitatea crângului respectiv, spre pădurea de brad se ridică acareturile unei stâne mari, relativ nouă, a aceluiaşi oier, Dumitru Andreşoi. Un foişor pardosit cu podele, înconjurat cu panouri de şipci ornamentate şi acoperit cu „prăştilă” (şindrilă), cu masă lungă şi laviţe, special pregătite pentru a adăposti trecătorii sau şi pe cei care vin la stână şi au nevoie să-şi revină din osteneală înainte de a intra în stână. Această organizare sugerează ospitalitatea celor ce lucrează aici şi disponibilitatea pentru a primi turişti, iar posibilităţile unor noi amenajări sunt evidente.

Aici se poate face popas peste noapte, dar dacă drumeţii se simt destul de pregătiţi fizic, pot să pornească mai departe, pentru că zilele de vară sunt lungi, iar dacă vremea este frumoasă, următorul segment al traseului este uşor de parcurs, tot pe culme lină cu mici denivelări, dar mai mult plai, când mai îngust, când mai larg. Este o amplă cumpănă a apelor între bazinele Văii Streiului la Sud-Vest, a Văii Grădiştei la Nord şi a Cugirului la Nord-Est. Din locurile mai înalte ale traseului, privelişti de o frumuseţe arhaică încântă ochiul drumeţului. După alte două ore de mers pe plai peste Muntele Tâmpu şi plaiul Şes, drumul cotind spre stânga, spre Nord, urcă uşor un grui mai înalt, cu un gol de munte mai amplu. Este Muntele Şteaua Mare, străjuit spre Est de „coada” pădurii de brad care urcă împreună cu un pârâiaş până la izvorul acestuia de la baza destul de înaltă a acestei culmi. Lângă acest izvor este aşezată stâna oierilor din Strugari. Dincolo de acest pârâiaş şi de perdeaua de pădure mare de brad, este muntele Şteaua Mică, scăzând uşor spre stânga pe lângă pădurea ce coboară spre Valea Tâmpului, evoluând în formă de semicerc amplu, iar spre dreapta o culme prelungă însoţeşte pârâiaşul, terminându-se într-un grui rotund, pe a cărei parte sudică se află stâna grădiştenilor. Aici sunt condiţii bune de cazare a unui grup chiar mai important de turişti.

După o noapte petrecută în acest Rai montan, cu forţele refăcute, odată cu răsăritul Soarelui, grupul poate aborda următoarea parte a traseului, urmând drumul spre Nord, traversând mai întâi plaiul Şteaua Mică, brăzdat pe partea sa de Nord-Est de cărările ce merg de-a lungul curbelor de nivel, fiind bătătorite de milioanele de copite ale blândelor animale din străfunduri de istorie până în vremea noastră. Apoi drumul străbate pădurea de brad ce desparte Muntele Şteaua de Muntele Scârna, care rămâne în dreapta, după ce drumul trece pe la marginea vestică a acestui munte. Drumul parcurge apoi o porţiune de 3-4 km, pe o culme lungă şi lină, cu mici denivelări, cu pădure relativ tânără de brad, pentru ca în apropierea Muntelui Godeanu, în locul numit Curmătura Lupilor să ajungă la o intersecţie mai mare, de unde înainte drumul urcă pe Muntele Godeanu, în dreapta un drum coboară spre Valea Alunului (spre Est), iar în stânga, spre Vest, alt drum coboară spre Valea Tâmpului. O rarişte de brazi mari umbreşte această cruce de drum.

Traseul nostru, venind dinspre Şteaua Mică şi Scârna şi având drept ţel Sarmizegetusa Regia, urmează drumul dinspre stânga ce coboară pe coasta sudică a Muntelui Godeanu. După aproximativ 1 km pe drumul forestier ce coboară spre Valea Tâmpului, o ramificaţie spre dreapta duce spre o culme lungă ce desparte Valea Tâmpului de Valea Albă. Ajuns pe culmea care coboară lin pe cei aproximativ 5 km ai ei, străbătând runcuri cu zmeurişuri, până spre capătul ei când iar intră în pădure mare, mai ales de fag şi mai puţin molizii. El este mai mult o potecă de la marginea dinspre Sud, dinspre munte a zidului cetăţii şi terasa amplă pe care este situată Hieropola, adică zona templelor capitalei Daciei, în mijlocul căreia chiar în proximitatea templului „Soarele de Andezit”, care, după unii istorici, servea şi sacrificiului suprem al solilor trimişi la Zalmoxis cu mesajele speciale ce vizau probleme de cea mai mare importanţă pentru daci şi ţara lor, se află şi un izvor, pe o cişmea curgând o apă limpede precum cristalul, rece ca gheaţa şi deosebit de gustoasă, glorificată de marele gânditor şi poet Lucian Blaga, în cunoscutul poem dedicat capitalei Daciei eroice:

 
„De-o apă-mi este sete,

De apă izvorâtă din argint, din munte

Ce leagăn fost-a seminţiei noastre.

Se profilează-n zări piscuri cărunte.”

A treia parte a capitalei o reprezintă aşezarea civilă de pe terasele situate pe coasta vestică a muntelui.

După un scurt popas, care poate fi făcut în Valea Albă, la baza drumului în serpentine ce urcă spre Sarmizegetusa Regia, unde un spaţiu mai larg permite un popas pentru servitul mesei din ce şi-a pus fiecare în rucsac.

Se poate vizita apoi Cetatea Feţele Albe, de pe coasta vestică a Muncelului, după care grupul poate coborî fie în Valea Albă şi apoi până în Valea Grădiştei, de unde există şanse mari de a prinde o ocazie spre Costeşti, fie a coborî spre Nord, pe culmea Dealului Muncelului, chiar până la partea lui terminală, Dealul Măgureanului, de unde o potecă în serpentine coboară chiar lângă şcoala din Grădiştea Muncelului. De aici şansele de a găsi o ocazie de transport la Costeşti sunt şi mai mari.

Costeşti – Stânişoara (Costeşti Deal) – Strugari (Ludeştii de Sus) – Vf. Prisaca – Dealu de Groapă – Măgureaua – Valea Alunului (Cantonul silvic) – Cabana Prislop (cu popas peste noapte fie la Cantonul silvic din Valea Alunului, fie la Cabana Prislop).

Nemarcat;

Durata: 7 ore - 2 zile;

Distanţa: 17 + 17 = 36 km (cu întoarcere pe acelaşi traseu).

Costeşti – Grădiştea Muncelului – Valea Anineşului – Valea Gârbovului – Muncelu Godeanu – Scârna – Şteaua Mică – Şinca – Vf. Negru – Comărnicel – Şureanu – Auşel – Vârful lui Pătru.

Nemarcat pe traseul Grădişte - Godeanu;

Marcat: triunghi roşu înscris în pătrat alb pe traseul Scârna - Vârful lui Pătru;

Durata:18 ore –2 zile cu popas la Cabana Şureanu.Posibil şi 2 zile cu un popas în plus la stâna de la Şteaua Mică.

Distanţa: 56 km;

Pentru turiştii care îşi stabilesc baza de cazare la Grădiştea Muncelului, pe lângă obiectivele locale se mai pot face excursii la cetatea Piatra Roşie şi Peştera Cioclovina. Traseul este următorul:

Grădişte – Prihodişte – Alunu – Piatra Roşie – Cioclovina.

Nemarcat;

Durata: 5 ore.

Distanţa: 12 km;

Din fiecare loc pot fi abordate şi alte trasee, funcţie de posibilităţile fizice ale grupurilor şi funcţie de nivelul cultural şi interesele de cunoaştere ale participanţilor.

Sus