Cetatea dacică de la Costeşti – Blidaru
Menită să apere dinspre nord Sarmizegetusa Regia, cetatea de la Costeşti – Blidaru reflectă prin toate elementele sale importanţa strategică acordată în antichitatea dacică acestui masiv. Fortificaţia propriu-zisă a fost amplasată într-un loc greu accesibil, fiind mărginit de pante abrupte, doar o singură şa îngustă permiţând accesul, iar în jurul ei a fost creată o reţea densă, bine articulată, de turnuri şi de valuri de pământ.
Începuturile cetăţii de aici datează de la mijlocul secolului I a. Chr., când pe un platou special amenajat a fost ridicată o incintă militară de forma unui trapez, cu o suprafaţă de aproximativ 2 500 m2. Fiecare colţ era marcat prin prezenţa unui bastion patrulater (intrarea în cetate se făcea prin bastionul sud-vestic). Planul în sine şi tehnica de construire a zidurilor din blocuri de calcar evocă aceeaşi influenţă elenistică pe care o întâlnim în aria cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei, în special în privinţa construcţiilor cu rosturi militare.
În poziţia cea mai înaltă a fost construit un turn-locuinţă din care s-a păstrat baza din blocuri de calcar, pe multe dintre ele fiind vizibile încă litere greceşti. El sunt semne ale meşterilor pietrari făcute fie în cariera de la Măgura Călanului, aflată la o distanţa de cca. 14 km în linie dreaptă, fie ulterior, pentru a indica locul precis al respectivelor blocuri în structura zidului. Potrivit descoperirilor arheologice, turnul-locuinţă avea un acoperiş din ţigle. Tot din prima etapă constructivă datează un turn, izolat iniţial, amplasat la vest de incintă.
În a doua etapă, cetatea a fost considerabil extinsă prin adăugarea unor noi segmente de ziduri şi a unui turn. Pe laturile de nord-vest şi de vest au fost amenajate astfel încăperi patrulatere al căror parter era destinat păstrării proviziilor (în unele au fost descoperite numeroase vase de mari dimensiuni – chiupuri), iar planşeul lor putea funcţiona ca platforme de luptă. Pe latura de est a noii incinte a fost deschisă încă o poartă ce era, foarte probabil, integrată unui turn.
Un monument cu o importanţă remarcabilă aflat în perimetrul cetăţii de la Blidaru este reprezentat de cisternă. De forma unui paralelipiped cu partea superioară boltită, cisterna avea pereţii acoperiţi din straturi succesive de tencuială din materiale diverse care asigurau impermeabilitatea (nisip, sfărâmătură de ţigle, cenuşă etc.). Capacitatea sa maximă era de ~ 192 m3, echivalentul a 192 000 litri de apă. Alimentarea se făcea prin intermediul unei conducte din tuburi de lut ars care aducea apa de la izvorul din apropiere.
