Cetatea dacică de la Costeşti – Cetăţuie
La prima vedere, puţini dintre vizitatorii anticei cetăţi îşi dau seama cât de importantă a fost ea pentru istoria Daciei. Vestigiile sale aparţin, însă, primei capitale a regatului dacic fondat de Burebista în prima jumătate a secolului I a. Chr., statut pe care şi l-a păstrat, foarte probabil, câteva decenii. Ulterior, cetatea a reprezentat unul dintre punctele strategice de apărare a căii de acces principale spre Sarmizegetusa Regia.
Alegerea locului pentru ridicarea unei cetăţi nu a fost deloc întâmplătoare, prin poziţionarea sa având o vizibilitate excelentă spre Valea Mureşului şi beneficiind de o apărare naturală foarte bună prin pantele abrupte din partea superioară a dealului.
Elementele de fortificare, construite în mai multe etape, constau în valuri masive de pământ, piatră şi lemn, turnuri şi ziduri puternice, dar şi din palisade simple (prezenţa acestora din urmă nu mai poate fi observată în prezent de vizitatori).
Segmentele de zidărie păstrate aici sunt printre cele mai bune exemple pentru tehnica de influenţă elenistică folosită pentru numeroase construcţii militare în aria cetăţilor dacice din Munţii Orăştiei. Ele sunt compuse din două paramente (faţa interioară, respectiv faţa exterioară) din blocuri de calcar şi o umplutură din pământ amestecat cu multă piatră. Din loc în loc, paramentele erau legate între ele cu ajutorul unor grinzi din lemn ale căror capete erau fixate în lăcaşuri trapezoidale, special cioplite în blocuri („babe”, după cum erau numite adesea de localnici asemenea decupaje). De obicei, aceste lăcaşuri au o formă trapezoidală şi străbat toată lăţimea blocurilor, fiind vizibile pe suprafeţele zidurilor.
Într-o poziţie dominantă, la extremităţile platoului superior, au fost amplasate două turnuri care, pe lângă rolul militar, serveau drept locuinţe ale unor persoane din vârful aristocraţiei dacice. Turnul-locuinţă amplasat în partea nordică (TL I) are forma unui dreptunghi (18,9 m X 14,8 m fiind cel mai mare edificiu de acest tip din întreaga Dacie. Elevaţia sa includea ziduri din blocuri de calcar, cu o grosime de peste 3 m, peste care venea o structură din cărămizi slab arse, legate cu lut, până la o înălţime de cca. 5-6 m. Acoperişul era prevăzut cu ţigle şi cu olane. Turnul avea două intrări, prima la parter, a două la etaj, unde se ajungea prin intermediul unei scări exterioare din care s-au păstrat doar câteva elemente de calcar.
Turnul din partea sudică a platoului (TL II) este identic ca tehnică de construcţie, însă dimensiunile sale sunt mai reduse: laturile exterioare au 14,3 m şi 12,5 m. Accesul către turn se făcea prin intermediul unei scări monumentale, din dale de calcar, care avea pe ambele laturi câte un canal destinat scurgerii apei pluviale.
Un al treilea turn-locuinţă este poziţionat în partea estică a fortificaţiei, el având rolul de a străjui drumul care, în antichitate, venea dinspre Valea Grădiştei spre cetate (drumul antic se păstrează, încă, pe porţiuni de sute de metri.
Templele reprezintă o altă categorie importantă de monumente aflate la Costeşti – Cetăţuie. Din edificiile antice s-au păstrat doar bazele de calcar ale unor coloane de lemn, dispuse pe patru sau pe şase şiruri paralele. Până în prezent au fost descoperite patru asemenea aliniamente, amplasate pe terasele nordice şi estice ale cetăţii.
Cetatea a fost incendiată în cursul primului război dintre Decebal şi Traian (101 – 102 p. Chr.), refăcută în grabă imediat după, pentru a fi din nou cucerită în al doilea război (105 – 106 p. Chr.).
În timpul cercetărilor arheologice începute aici încă din anul 1924 au fost descoperite numeroase artefacte, multe dintre ele fiind de referinţă pentru civilizaţia dacică. Amintim aici doar câteva dintre categoriile principale: vase mari de provizii (chiupuri), recipiente din bronz şi sticlă, unelte din fier, monede din bronz şi argint, instrumente de scris, piese de armament.